Ce au ei și nu au oamenii de rând?

În Arad, există două lumi paralele. Una a cetățeanului obișnuit, vânat noaptea prin cartiere pentru o roată timidă pe trotuar, și alta a „băieților deștepți” din centru, unde domnește o liniște sfidătoare sub privirea adormită, sau poate complice, a Poliției Locale.

La Podgoria, în fiecare zi, prima bandă de circulație este transformată cu mândrie în parcare VIP pentru flota Big Chicken. Desigur, semnele de „oprirea interzisă” sunt doar elemente decorative pentru cine știe să claxoneze relaxat în timp ce își ocupă locul „de drept”. Noi restul, dacă nu avem sticker-ul potrivit pe mașină, riscăm să fim ridicați în 5 minute. Dacă ai, poți parca și pe mijlocul drumului cu binecuvântarea tacită a autorităților.
Se întreabă unii răutăcioși dacă nu cumva această indulgență vine la pachet cu porții generoase de aripioare picante sau câte un prânz bine servit. Sau poate, cine știe, doar un contract de fidelitate… înțelegere de gentlemeni, cum s-ar spune.

Puțin mai încolo, pe centru, pe strada Romul Veliciu, chiar lângă Primăria Arad, scenariul se repetă. Prima bandă devine proprietate privată. Numai că aici e altă ligă. Nu mai vorbim de livratori de pui prăjit, ci de, spunem probabil, angajați ai primăriei, distinși prin imunitatea pe patru roți. Și aici, Poliția Locală își demonstrează profesionalismul. nici urmă de ei, nici măcar o privire severă. Să nu deranjăm, totuși, înaltele fețe ale orașului!

În schimb, în cartierele uitate de lume, noaptea se schimbă macazul. Acolo, echipele de la locală prind viață: mașinile sunt ridicate fără milă dacă o roată atinge trotuarul. Părinții care vin târziu de la muncă sau bătrânii care n-au găsit loc de parcare devin inamici publici. Unii și-au pierdut somnul sau salariul pe luna respectivă încercând să recupereze autoturismul.

Așadar, ce au ei și nu au oamenii de rând? Simplu: protecție, imunitate și, cel mai important, privilegiul nesimțirii tolerată oficial. Restul, adică noi, să plătim amendă, să fim ridicați, să acceptăm regulile. Că doar legea nu e pentru toți, nu?

D.M.